Azi ai ochii verzi,
esti nalt si-ti place sa pictezi.
Maine esti brunet
gusturi rafinate si esti arhitect .
Dimineata ma joc in parul tau cret
Si-mi place ca ai maini fine cu care ma rasfeti
Seara poate porti ochelari si stam la povesti
Pana la rasarit cu amintiri copilaresti.
Uneori esti doar un student
cu care ma port mai atent
caci tineretea nu stie prea multe
si e usor sa te pierzi in cuvinte.
Alteori imi place totusi ca esti un tip realizat
care pune limite intre birou si pat,
caruia ii place sa fie discret
galant, simpatic, aproape perfect.
Daca imi iei de fumat, esti un artist infumurat
Daca imi iei de baut ajungem sifur in pat.
Dar cand pornim la drum in miez de noapte
Este clar ca vom ajunge departe.
Eu,cu rochii diferite, sunt totusi aceeasi mereu
in toate acele feluri in care ma cunosti
cu breton si zambet si zmeu
iti e mereu usor sa ma recunosti.

Cat de mici sunt cele
mai frumoase lucruri
de ele cel mai mult te bucuri
si pentru ele ai frange multe altele.
Par toate cat un suflet mic
Daca le-ai asterne pe o foaie
Iar daca gresesti, poti ramane cu nimic
Dupa o ploaie.
Mi-e dor sa mai fumam impreuna
Sa ne vedem zi de zi timp de o luna
Sa bem pentru inca un an incheiat
Sau pentru ca iar am copiat.
Mi-e dor de o discutie fara sfarsit
Pe balcon de la apus la rasarit.
Mi-e dor de tramvaie si dor de asfalt
Mi-e dor de drumul acela si de celalalt.
Sa mergem la teatru si sa mergem la film,
Sa umblam pe lipscani si sa povestim.
Un tren cu aer imbacsit dar cu rucsace pline
Cu multe fotografii si cu dimineti senine.
Mi-e dor de-un 4 enervant
Mi-e dor sa ne certam,
Nu mai e la fel,
Dar putem sa mai incercam.

Am ramas doar eu si ploaia
intr-o zi cand tu si foaia
nu v-ati mai intors.
si cam par toate pe dos.
cu un maslin in curte
si un cal cu stea in frunte
parca-s de prisos.
haina neagra, ieri
atarnata in cuier
flutura pe umerii de fier,
iara ceasul fara vreme
bate-n vant alene.

Pe masa stau doua pahare
cu apa statuta de-o saptamana,
iar razele atingeau cu rabdare
pe rand cate-o mana.
Palaria uzata parca zacea si ea
pe masa cu soare rasare
in timp ce fruntea refuza
sa se-ndrepte spre mare.
Acolo, intr-un pustiu necunoscut
S-au scurs atatea secunde lungite
ce-au sters alte surate din trecut
lasandu-le adormite.
Paru-i grizonat iar ochii
parca rupti din zare
ce mai vad cateodata rochii
pastrate in anume dormitoare.
Nu se mai stie timpul
Caci ceasul a stat
Doar el mai stie, chipul
ca inima de mult a plecat.

Poti s-o tii in mana dreapta
Dar n-o tine ca pe-o piatra.
Poti sa-nsiri fel de cuvinte,
Ea n-aude, doar te simte.

Daca vrei, po-a sa vorbeasca
Sacadat, ca-o pasareasca.
Zice multe-n glasul ei
Si o intelegi…doar daca vrei.

N-are o anume forma
Sau e-n forma mainii tale
Si pe fata are o dunga
Ce merge agale.

Tine-o cu grija, sa n-o pierzi
Sau de nu, ascunde-o bine!
Poate-n pantalonii verzi
Sau in geaca de la mine.

Pune-o bine!

Ascunde-mi inima in scoica sufletului tau
Sa-m prinda radacini acolo
Asa cum face-un curcubeu
In ziua lunga a lui Apollo.

Ascunde-mi mainile sub pielea ta
Ca sa-ti ating si nevazutul.
Si stand asa, dupa perdea
Descoperim necunoscutul.

Am sa-ti iau apoi si eu
Zambet,parfum si miscare
Se le ascund intr-un muzeu
Fara de intrare.

Si uite-asa-nclestati la noi in pat
Vom descifra comori nebanuite,
De dimineata si pana la-nserat
Ne vom ascunde in versuri nemaicitite

M-as arunca in patul dormitorului tau
ca  o sirena in mare
m-as zbate intre bine si rau
ca o raza cand apare.
dar taci ! nu ceri nimic?
nu vezi cum clocotesc ca un ibric
pe aragaz ? nu vreau ragaz
si nu vreau minute dintr-un ceas.
sa stii ca nu am sa te las
sa taci cu ochii in pamant
cat eu ma dau de ceasul mortii
cu bratele in vant.
mai bine o palma
decat o mie de priviri in tacere
nu vezi ca sangele doreste
si pielea ta o cere?
da jos carpele alea de pe tine
si daca nu e greu, si de pe mine.
intinde mana sa simti agitatia din corp.
mai mult, n-ajungi. esti orb ?
…
intinde mainile… sa ma vezi.

“ce lucruri simple,

cuvinte imbratisate de vant .

le vezi cum cad pe pamant

din cer fara sa stii ce-o sa se-ntample.

cu roua pe ele ti se aseaza pe tricou

in nopti adanci de primavara

nu le primi ca pe-o povara,

nu le pierde prin ecou.”

tablou banal cu roze

cu geamul de cristal

e poezia asta

fara destinatar.

Sunt acelea pe care le lasi dormind

dupa o noapte de hoinarit prin oras.

Acelea pe care nu ai sa le vezi platind

datorita zulufilor dragalasi.

Sunt maidanezele, sau fetele ce iti citesc pe buze

. La mare, sunt pe nisip cat e noaptea si ziua

 si canta si beau si vor sa te-amuze.

De te plimbi dimineata prin parc, le gasesti

pe-o banca pictand, sau seara scriind poezii.

In nopti lungi cu petreceri sau suete in Bucuresti

 vor povestii despre oameni, locuri, fantezii .

Iubesc profund si dragoste-ai adanca

Iar de le-nseli te-arunca la gunoi.

Te-agata, te prind si te mananca

Daca te vor,te smulg si din noroi.

In pat, in brate, in mare, pe furis,

in gand, in vis, pe soare, sau pe ploi

la cafea, in autobuz, pe jos sau pe-acoperis.

Suntem multe, aveti grija de noi.

Vezi tu, a venit iar primvara .

Si e toata ascunsa in parul tau.

Nu! Nu ti-l prinde!

O sa sugrumi soarele in elastic …

Uite! De pe umarul tau se desprinde

O raza rosiatica. Ce plastic

pare totul. Priveste cum se revarsa

cascade reci de pe soldurile tale,

in care-mi linistesc buza arsa.

Mai plangi putin. Iriga-ti obrazul

si gatul si sanul. Lasa-le sa ajunga pe pervazul

Genunchilor tai cand stai cu barbia pe ei.

Stiu ca de te-as cuprinde ar fi foar o betie

Si m-ai prinde in mrejele ca liana.

Lasa-ma totusi sa-ti sarut varful degetelor

Si un pic sa te musc de barbie.

Vezi tu, ai imprastiat primavara pe covor .